A fost odată un scrib dintr-o lume care nu era nici aici, nici dincolo — o lume dintre lumi, unde sufletele își scriau propriile cărți de destin înainte să coboare în materie.

Scribul se numea Elyan, iar misiunea lui era simplă: să transcrie exact, fără greșeală, fiecare contract karmic. Fiecărui suflet îi era asociat un manuscris, iar Elyan era cel care scria consecințele, lecțiile, repetițiile, întâlnirile, durerile și revelațiile. Nimic nu era adăugat sau scos. Karma era lege. Și Elyan era scribul acelei legi.

Într-o zi, a venit o ființă strălucitoare, învăluită în mantia unei tăceri pe care nici măcar îngerii nu îndrăzneau s-o deranjeze. Avea ochii precum oceanele infinite ale existenței și o inimă atât de deschisă, încât părea o poartă către alt univers.

— Sunt aici pentru a rescrie un destin, a spus ea.
— Nu e posibil, a răspuns Elion, fără să o privească. Contractul a fost deja semnat. Karma cere să se întâlnească, să sufere și să se despartă. E o datorie veche.

— Știu, a zis ea. Dar iubirea nu cere ceva la schimb. Doar oferă!
Și-a întins palma peste manuscris, iar paginile s-au luminat, s-au transfigurat. Ce fusese scris ca datorie a devenit ofrandă. Ce fusese durere, a devenit trezire. Ce fusese separare, a devenit fuziune.

— Ce faci tu e imposibil, a murmurat Elyan, clătinându-se.
— Nu. E doar peste legea pe care o cunoști. Se numește Legea Iubirii.
Ea nu contrazice karma. O înalță.

Apoi a zâmbit și a coborât în lume, într-un trup de femeie. Avea să-l întâlnească pe el — sufletul cu care semnase în altă viață un pact de suferință reciprocă. Dar nu pentru a repeta, ci pentru a elibera.

Când s-au privit pentru prima dată, el a simțit o furie inexplicabilă. Ea — doar un val de compasiune. Karma spunea că trebuie să sufere unul din cauza celuilalt.

Dar Iubirea a ales să vindece în loc să judece.

Și în acea alegere, manuscrisul s-a rescris din mers.

Așa funcționează Legea Iubirii: transcede cauza și efectul, sanctifică ciclurile, dă un sens nou a ceea ce este vechi și prăfuit.